Κεφ. ιβ'.

ΤΙΜΩΝ

[109] Ἀπολλωνίδης ὁ Νικαεὺς ὁ παρ' ἡμῶν ἐν τῷ πρώτῳ τῶν Εἰς τοὺς Σίλλους ὑπομνήματι, ἃ προσφωνεῖ Τιβερίῳ Καίσαρι, φησὶ τὸν Τίμωνα εἶναι πατρὸς μὲν Τιμάρχου, Φλιάσιον δὲ τὸ γένος˙ νέον δὲ καταλειφθέντα χορεύειν, ἔπειτα καταγνόντα ἀποδημῆσαι εἰς Μέγαρα πρὸς Στίλπωνα˙ κἀκείνῳ συνδιατρίψαντα αὖθις ἐπανελθεῖν οἴκαδε καὶ γῆμαι.

εἶτα πρὸς Πύρρωνα εἰς Ἦλιν ἀποδημῆσαι μετὰ τῆς γυναικὸς κἀκεῖ διατρίβειν ἕως αὐτῷ παῖδες ἐγένοντο, ὧν τὸν μὲν πρεσβύτερον Ξάνθον ἐκάλεσε καὶ ἰατρικὴν ἐδίδαξε καὶ διάδοχον τοῦ βίου κατέλιπεν.

Capitolo XII

TIMONE


[109] Il nostro 264* Apollonide di Nicea, nel primo dei suoi Commentari ai Silli, che dedica all'imperatore Tiberio, afferma che Timone era figlio di Timarco e nativo di Fliunte. Rimasto solo ancor giovine, fu coreuta nei teatri e successivamente, disgustato dell'impiego, se ne andò a Megara, da Stilpone, presso il quale indugiò qualche tempo, poi ritornò in patria e si sposò. E insieme con la moglie andò poi ad Elide, da Pirrone, 265* ed ivi visse finché gli nacquero dei figli; il più grande di questi che chiamò Santo fu da lui istruito nella medicina e lasciato successore del suo modo di vita.