[6] τόνδε ποτ' οὐχ ὁσίως παραβὰς μακάρων θέμιν ἁγνὴν
ἔκτεινεν Περσῶν τοξοφόρων βασιλεύς,
οὐ φανερῶς λόγχῃ φονίοις ἐν ἀγῶσι κρατήσας,
ἀλλ' ἀνδρὸς πίστει χρησάμενος δολίου.

Ἐνταῦθα δὴ πιὼν ἀκόνιτον ἐτελεύτησεν, ὥς φησιν Εὔμηλος ἐν τῇ πέμπτῃ τῶν Ἱστοριῶν (FGrH 77 F 1), βιοὺς ἔτη ἑβδομήκοντα. ὁ δ' αὐτός φησιν αὐτὸν καὶ Πλάτωνι τριακοντούτην συστῆναι, διαπίπτων˙ βεβίωκε γὰρ τρία μὲν πρὸς τοῖς ἑξήκοντα, Πλάτωνι δὲ ἑπτακαιδεκέτης συνέστη. Ὁ δὲ ὕμνος ἔχει τοῦτον τὸν τρόπον (Ar. fg. 5 Diehl, 842 Page)˙

[6] Costui una volta fu ucciso dal re dei Persiani portatori di arco, che, empio, violò la santa legge degli immortali; né fu da lui vinto alla luce del sole 18* con una lancia in sanguinose lotte, ma con la complicità 19* di un uomo ingannevole.

A Calcide, dopo aver bevuto l'aconito, morì, come dice Eumelo 20* nel quinto libro delle Storie, all'età di settant'anni. Lo stesso autore attesta che Aristotele a trent'anni si incontrò con Platone, ma ha torto, perché Aristotele visse sessantatré anni e quando andò da Platone aveva l'età di diciassette anni. L'inno è il seguente: 21*