59 A 13. PLUTARCH. Pericl. 16. Chi badava con tanta cura alle cose di lui [Pericle] era un servo solo, Evangelo, come nessun altro ben disposto per natura o preparato da Pericle all'amministrazione domestica. Queste cose sono contrarie alla sapienza di Anassagora, che preso dall'ispirazione divina e dai suoi alti pensieri abbandonò la casa e lasciò la sua terra incolta, pascolo per le bestie. PLAT. Hipp. mai. 283 A. Essendogli [ad Anassagora] stati lasciati molti beni, se ne disinteressò e li mandò in malora tutti: tanto follemente amava la sapienza! 59 A 13. PLUT. Pericl. 16 [aus Ion ?] ὁ δὲ πᾶσαν αὐτοῦ τὴν τοιαύτην συνέχων ἀκρίβειαν εἷς ἦν οἰκέτης Εὐάγγελος, ὡς ἕτερος οὐδεὶς εὖ πεφυκὼς ἢ κατεσκευασμένος [II 10. 1 App.] ὑπὸ τοῦ Περικλέους πρὸς οἰκονομίαν. ἀπεναντία μὲν οὖν ταῦτα τῆς Ἀναξαγόρου σοφίας, εἴ γε καὶ τὴν οἰκίαν ἐκεῖνος ἐξέλιπε καὶ τὴν χώραν ἀνῆκεν ἀργὴν καὶ μηλόβοτον ὑπ' ἐνθουσιασμοῦ καὶ μεγαλοφροσύνης. PLAT. Hipp. m. 283 A καταλειφθέντων γὰρ αὐτῶι πολλῶν χρημάτων καταμελῆσαι καὶ ἀπολέσαι [II 10. 5 App.] πάντα˙ οὕτως αὐτὸν ἀνόητα σοφίζεσθαι.