[41] εἰπόντος δὲ τοῦ Λυσίου, "πῶς, εἰ καλός ἐστιν ὁ λόγος, οὐκ ἄν σοι ἁρμόττοι;", ἔφη, "οὐ γὰρ καὶ ἱμάτια καλὰ καὶ ὑποδήματα εἴη ἂν ἐμοὶ ἀνάρμοστα."

Κρινομένου δ' αὐτοῦ φησιν Ἰοῦστος ὁ Τιβεριεὺς ἐν τῷ Στέμματι (FGrH 734 F 1) Πλάτωνα ἀναβῆναι ἐπὶ τὸ βῆμα καὶ εἰπεῖν, "νεώτατος ὤν, ὦ ἄνδρες Ἀθηναῖοι, τῶν ἐπὶ τὸ βῆμα ἀναβάντων˙" τοὺς δὲ δικαστὰς ἐκβοῆσαι, "Κατάβα, κατάβα" - τουτέστι κατάβηθι. ὁ δ' οὖν κατεδικάσθη διακοσίαις ὀγδοήκοντα μιᾷ πλείοσι ψήφοις τῶν ἀπολυουσῶν˙ καὶ τιμωμένων τῶν δικαστῶν τί χρὴ παθεῖν αὐτὸν ἢ ἀποτῖσαι, πέντε καὶ εἴκοσιν ἔφη δραχμὰς ἀποτίσειν.

[41] Opponendogli Lisia: «Se il discorso è bello, come mai non ti si potrebbe adattare?», replicò: «Allo stesso modo che non mi si potrebbero adattare i bei mantelli e i bei calzari».
Giusto di Tiberiade 119* nella Corona narra che, durante il processo, Platone salì sulla tribuna e cominciò: «Benché sia il più giovine, o giudici ateniesi, di quanti salirono su questa tribuna», ma fu interrotto dal grido dei giudici: «Scendi, scendi!» Fu dunque condannato con una maggioranza di duecentottantuno voti: 120* calcolando i giudici a quale pena o multa dovesse essere condannato, egli diceva di voler pagare venticinque dracme. 121*